Virusul hepatic C (VHC) este unul dintre cele mai periculoase virusuri hepatitice și determină una dintre cele mai grave boli hepatice. Principala caracteristică a hepatitei acute C este tendința de a evolua către hepatită cronică, acest lucru întâmplându-se la aproximativ 80% din formele de hepatită virală C acută, în lipsa simptomelor.

Hepatita virală C este rezultatul unei infecții cu virusul hepatitic C (VHC) care determină inflamația și lezarea ficatului. VHC este transmis atunci când sângele unei persoane infectate intră în corpul altei persoane. Spre diferență de hepatitele virale A și B, nu există vaccin preventiv împotriva hepatitei virale C. Când VHC intră în fluxul sangvin, acesta își găsește drumul către celulele hepatice în interiorul cărora se multiplică. Atunci când infecția devine importantă se declanșează sistemul imunitar care începe să lupte împotriva virusului. La unele persoane, sistemul imunitar chiar reusește să lupte și să controleze virusul. Infecția cu virus hepatitic C poate intra în categoria de infecție “acută” (până la 6 luni de la infecția inițială) sau “cronică” (peste 6 luni de la infecția inițială). Majoritatea celor care contactează VHC (aproximativ 80%), vor dezvolta o infecție cronică.