Termeni si conditii

Bine te-am gasit! Iti multumim ca ne citesti.  Am actualizat Termenii si Conditiile  site-ului.
Te rugam sa parcurgi prevederile legate de modul incare functioneaza site-ul si felul in care avem grija ca toate datele sa fie in siguranta, si sa bifezi acceptarea lor.

HEPATITA C - Stop Hepatita
HEPATITA C 2017-09-11T09:38:13+00:00

Tratamentul hepatitei virale C

AFLĂ MAI MULT

Când trebuie să vă adresați unui medic?

Dacă sunteți diagnosticat/diagnosticată cu hepatită virală C și vă simțiți foarte confuz/confuză sau ați avut halucinații sau sângerați din rect sau vărsați cu sânge sunați la 112 sau la orice număr de telefon al unui serviciu de urgență.

Programați-vă la medicul specialist în Gastro-Enterologie sau în Boli Infecțioase dacă:

  • credeți că v-ați infectat cu virus hepatitic C
  • aveți factori de risc ce cresc probabilitatea de a vă infecta cu virus hepatitic C
  • observați apariția semnelor si simptomelor hepatitei virale C (stare de oboseală accentuată, pierderea poftei de mâncare, greață, urină de culoare închisă, materii fecale de culoare deschisă, febră, îngălbenirea pielii și a ochilor)
  • ați fost testat/testată pozitiv la testul rapid de diagnostic al hepatitei virale C

Deoarece majoritatea celor infectați nu prezintă semne și simptome multă vreme, momentul diagnosticului poate fi întârziat cu 15 ani și chiar mai mult. Mulți dintre pacienți află ca sunt infectați doar atunci când sunt testați pentru evidențierea virusului hepatitic C dintr-un motiv sau altul cum ar fi atunci când vor să doneze sânge.

Trebuie să vă testați pentru evidențierea virusului hepatitic C dacă:

  • prezentați semne și simptome de boală hepatică
  • ați primit sânge de la un donator care a fost diagnosticat cu hepatită virală C
  • v-ați injectat droguri cu același ac folosit de alte persoane, chiar dacă acest eveniment s-a întâmplat cu mulți ani în urmă
  • sunteți medic, asistent medical sau infirmier și ați fost expus/expusă accidental la locul de muncă la sânge sau alte fluide corporale de la pacienți cu hepatită virală C
  • întrețineți relații sexuale cu mai mulți parteneri/partenere sau partenerul/partenera dumneavoastră a fost diagnosticat/diagnosticată cu hepatită virală C
  • suferiți de boală renală și vi se filtrează sângele prin aparatul de hemodializă
  • vi s-au efectuat transfuzii de sânge sau produse din sânge cu mulți ani în urmă, înaintea introducerii obligativității de testare pentru hepatite virale a donatorilor.

Dacă medicul dumneavoastră crede că puteți avea hepatită virală C vă va recomanda:

  • efectuarea unui test rapid de evidențiere a hepatitei virale C. Acest test arată prezența sau absența din sângele dumneavoastră a anticorpilor pe care organismul îi fabrică împotriva virusului hepatitic C. Testul va arăta în aproximativ 20 minute dacă ați fost sau nu expus/expusă la virus.
  • efectuarea unui test de evidențiere a materialului genetic viral al virusului hepatitic C. Acest test va arăta dacă sunteți sau nu infectat/infectată cu virusul hepatitic C în prezent.
  • efectuarea unui test de evidențiere a genotipului de virus hepatitic C cu care v-ați infectat. Identificarea genotipului va ajuta la stabilirea tratamentului dumneavoastră.

Pentru determinarea gradului de afectare hepatică medicul vă va recomanda:

  • teste funcționale hepatice. Aceste teste se efectuează din sângele dumneavoastră și arată dacă aveți sau nu afectare hepatică.
  • biopsie hepatică (prelevarea de țesut hepatic prin introducerea prin peretele abdominal a unui ac fin în ficatul dumneavoastră) pentru a evidenția tipul de afectare a ficatului (fibroză) și existența sau nu a cirozei.
  • explorări imagistice (ecografie, tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică) pentru a se exclude posibilitatea ca dumneavoastră să aveți cancer hepatic.

De asemenea, e posibil ca medicul să vă recomande și testare pentru diagnosticul infecției cu virus hepatitic B și/sau cu virusul imunodeficienței dobândite (HIV).

Tratamentul hepatitei virale C 

Tratamentul pentru hepatita virală C poate fi administrat sau nu în funcție de:

  • cât de afectat este ficatul
  • existența altor boli concomitente
  • cantitatea de virus hepatitic C din organism
  • genotipul virusului hepatitic C infectant

Este nevoie imediată de tratament după diagnosticul hepatitei virale C?

Dacă a fost stabilit diagnosticul de hepatită virală C nu înseamnă neapărat că persoana necesită tratament sau că poate beneficia de pe urma tratamentului. Este important să se facă în primul rând o evaluare a modului în care boala progresează și dacă pacientul are nevoie de tratament sau de o perioadă mai lungă de evaluare. Decizia de a trata și tratamentul propriu-zis depind de factorii enumerați anterior.

Cât de des ar trebui monitorizați pacienții cu hepatită virală C?

Un pacient infectat cu VHC care nu primește tratament imediat după diagnosticare trebuie să fie monitorizat frecvent și tratat dacă boala de ficat progresează.

Cum este tratată hepatita virală C acută?

Majoritatea persoanelor care au hepatită virală C acută nu sunt tratați deoarece nu știu că sunt infectați și nu sunt diagnosticați în acest stadiu. Dacă o persoană știe sau suspectează că a fost expusă la virus (de ex. un medic sau asistent medical care s-a înțepat cu un ac contaminat) diagnosticul de hepatită virală C acută poate fi stabilit imediat. Majoritatea acestor persoane diagnosticate beneficiază de tratament medicamentos, pentru a preveni cronicizarea infecției deși încă nu s-a ajuns la un consens referitor la momentul începerii tratamentului și durata acestuia.

Cum este tratată hepatita virală C cronică?

Dacă testele de sânge și biopsia hepatică arată prezența infecției cronice dar nu există afectare a funcției hepatice, este posibil ca medicul să nu recomande tratament imediat. Dacă însă este evidențiată afectarea funcției hepatice medicul poate recomanda o asociere de medicamente care să lupte împotriva virusului infectant.

Este posibilă vindecarea de hepatită virală C fără tratament?

Din motive încă necunoscute, 15-25% din persoane, elimină virusul infectant fără tratament. În orice caz dacă pacienții refuză tratamentul medicul va recomanda monitorizarea frecventă a cazului și efectuarea biopsiei hepatice la intervale de 4-5 ani pentru a determina periodic starea de afectare a ficatului.

Care este tratamentul în caz de reacutizare a bolii sau de lipsă a răspunsului terapeutic la terapia administrată?

În cazul în care tratamentele administrate nu au avut efectul terapeutic dorit medicul poate recomanda utilizarea altor tratamente. Decizia de a retrata se va baza pe cât de bine a fost tolerat tratamentul deja administrat și pe efectul terapeutic pe care acest tratament l-a avut. Pacientul trebuie să discute cu medicul curant despre posibilitatea de retratare în caz de reacutizare a bolii sau de lipsă a răspunsului terapeutic la terapia administrată anterior.

Care este tratamentul în cazul în care boala se agravează?

De obicei, deteriorarea gravă a funcției ficatului determinată de hepatita virală C cronică se instalează în timp, pe durate ce se pot întinde chiar și până la 20 ani de la infectare. Dacă hepatita virală C cronică continuă să se agraveze, poate determina ca ficatul pacientului să nu mai funcționeze deloc, acest stadiu purtând numele de insuficiență hepatică în stadiu terminal. În acest caz, transplantul hepatic este singura modalitate prin care viața pacientului poate fi prelungită. În cazul în care pacientul continuă să consume băuturi alcoolice, să își injecteze intravenos droguri utilizând în comun aceleași ace sau suferă de depresie majoră sau alte boli mentale, transplantul hepatic nu este o opțiune. Mulți pacienți care suferă de hepatită virală C cronică nu vor muri din cauza bolii. Cu toate acestea, 1-5% dintre aceștia vor muri din cauza deteriorării grave a ficatului determinată de virusul hepatitic C. Chiar în cazul efectuării transplantului hepatic, ca ultimă modalitate de tratament, pot să apară complicații care să determine decesul pacientului.

Ce poate face o persoană infectată cu VHC ca să aibă grijă de ficatul său?

Persoanele care suferă de hepatită virală C cronică trebuie monitorizate în mod regulat de către un medic cu experiență în managementul terapeutic al hepatitelor virale. Persoanele care suferă de hepatită virală C cronică trebuie să evite consumul de băuturi alcoolice, acestea putând provoca lezarea suplimentară a ficatului. Trebuie de asemenea să mențină o dietă sănătoasă și să facă sport/mișcare în mod regulat pentru e evita apariția obezității. Somnul și  odihna sunt esențiale pentru o persoana cu hepatita C, pentru a-si asigura refacerea ficatului. De asemenea, trebuie să discute cu medicul curant înainte de a lua orice medicamente și/sau suplimente alimentare, pentru că acestea pot afecta în mod suplimentar ficatul. Toate persoanele cu infecție cronică cu VHC care nu prezintă anticorpi împotriva virusurilor hepatitice A și B trebuie să fie vaccinate împotriva acestor 2 infecții virale.

Evoluția tratamentului

Când a devenit disponibil tratamentul pentru hepatita virală C cronică?

Imediat ce virusul hepatitei C a fost identificat pentru prima dată, medicația a devenit disponibilă în SUA, sub forma interferonului alfa, în 1991.

Cum a evoluat standardul de tratament?

1999 – 2010: Dubla terapie interferon/peg-interferon alfa și ribavirină

Multa vreme standardul de îngrijire era format din injecții săptămânale cu interferon împreună cu pastile de ribavirină administrată oral de două ori pe zi timp de 24-48 de săptămâni. Dubla terapie cu interferon-ribavirină determină răspuns virologic susținut (SRV) la aproximativ 80% din cei infectați cu genotipul 2 sau 3 al VHC și la aproximativ 50% din cei infectați cu genotipul 1al VHC. Deși este eficace în unele cazuri, dubla terapie este însă dificil de tolerat și asociază multe efecte secundare cum ar fi simptome de răceală, inclusiv febră și dureri musculare, oboseală și tulburări de dispoziție.

Dubla terapie cu interferon și ribavirină determină eliminarea virusului din corp la aproximativ 65% din cei cu cazuri ușor de tratat (cum ar fi cei infectați cu genotipul 2 sau 3 al VHC) și la 40-50% dintre cei cu infecții dificil de tratat (cum ar fi cei infectați cu genotipul 1 al VHC). Chiar dacă în unele cazuri este eficace, dubla terapie este dificil de tolerat de către pacient și are efecte secundare cum ar fi simptome de răceală, inclusiv febră, oboseală și tulburări de dispoziție. Este posibil ca multe persoane să nu mai tolereze și/sau să nu mai dorească să își injecteze interferon.

2011: Prima generație de medicamente cu acțiune directă antivirală (DAA)

Anul 2011 a reprezentat momentul apariței primelor medicamente cu acțiune directă antivirală (DAA) împotriva virusului hepatitic C, însă utilizarea acestora a fost aprobată doar ca asociere la terapia deja utilizată la momentul acela (interferon/peg-interferon + ribavirină). Medicamentele DAA (boceprevir și telaprevir) au fost utilizate în asociere cu interferon și ribavirină pentru tratarea infecției cu genotipul 1 al VHC, care este considerat mai greu de tratat. Aceste medicamente numite și inhibitori de protează, sunt proteinei HCV numită NS3, o enzimă de care virusul are nevoie pentru a produce noi copii ale sale în celulele infectate (inhibitori de protează). Medicamentele din categoria DAA opresc multiplicarea virusului, acest efect cumulându-se cu creșterea răspunsului imunitar al organismului împotriva VHC determinată de administrarea de interferon și ribavirină.

2014: Medicamente cu acțiune directă antivirală (DAA) cu spectru lărgit

Lansarea în 2011 a celor 2 medicamente DAA a reprezentat un pas înainte în ceea ce privește arsenalul terapeutic disponibil împotriva virusului hepatitic C însă utilizarea acestora era strict limitată doar la infecția cu genotipul viral 1. Anul 2014 a reprezentat apariția primelor medicamente DAA cu spectru de activitate lărgit, acesta incluzând și alte genotipuri virale, altele decât genotipul viral 1, precum și pentru prima data posibilitatea de a fi administrate fără asociere de interferon/peginterferon însă doar în anumite cazuri.

În cadrul link-ului de mai jos sunt prezentate pe scurt medicamentele aprobate în 2014 în cadrul Uniunii Europene, în ordinea cronologică a aprobării acestora pentru tratamentul hepatitei cronice cu virus hepatitic C de diferite genotipuri și în diferite stadii de evoluție a bolii:

CONSULTĂ AICI:

Lista medicamentelor aprobate în 2014 în cadrul Uniunii Europene – Hepatita C

Din ceea ce se poate observa în tabelul de mai sus, anul 2014 a reprezentat momentul începutului desprinderii de terapia pe bază de interferon, deși unele scheme terapeutice aprobate în Uniunea Europeană pentru aceste medicamente încă mai includeau asocierea de peginterferon pentru o perioadă de timp. Trendul de migrare a modului de abordare terapeutică a fost însă către acele scheme terapeutice lipsite de administrare de interferon, așa numitele terapii “interferon free”.

2015 – 2017: Medicamente cu acțiune directă antivirală (DAA)

Ultimii doi ani au reprezentat perioada de consacrare a terapiilor „interferon free”, schemele terapeutice aprobate în Uniunea Europeană bazându-se în principal pe diverse asocieri de medicamente cu acțiune directă antivirală care inhibă multiplicarea virusului hepatitic C la nivelul mai multor enzime implicate în procesul de multiplicare și cu un potențial mult mai redus de apariție a rezistenței virusului la tratament.

În cadrul link-ului de mai jos sunt prezentate pe scurt cele mai recent aprobate medicamentele DAA „interferon free” în cadrul Uniunii Europene, în ordinea cronologică a aprobării acestora pentru tratamentul hepatitei cronice cu virus hepatitic C de diferite genotipuri și în diferite stadii de evoluție a bolii:

CONSULTĂ AICI:

Lista medicamentelor recente DAA „interferon free” aprobate în cadrul Uniunii Europene

După cum se poate observa, în prezent trendul de evoluție al schemelor terapeutice împotriva virusului hepatitic C include nu numai abordarea cazurilor netratate sau a celor cu eșec terapeutic anterior la terapie pe bază de interferon ci și pe cele cu eșec terapeutic anterior la administrarea unor anumite medicamente DAA.

Care sunt principalele efecte secundare ale diferitelor terapii împotriva virusului hepatitic C?

În funcție de medicamentele utilizate, principalele efecte secundare care pot să apară sunt, după cum urmează:

Interferon

  • simptome asemănătoare gripei (cefalee, stare de oboseală, febră, frisoane, dureri musculare)
  • dureri articulare la nivelul spatelui și al principalelor articulații (de ex. umăr, genunchi, etc.)
  • simptome ale tulburărilor gastro-intestinale (greață, dureri abdominale, diaree)
  • insomnie
  • depresie
  • scăderea numărului celulor sanguine

Ribavirină

  • simptome asemănătoare gripei (cefalee, stare de oboseală, febră, frisoane, dureri musculare)
  • simptome ale tulburărilor gastro-intestinale (pierderea poftei de mâncare, greață, vărsături, diaree)
  • scăderea numărului celulor sanguine
  • insomnie
  • depresie

Boceprevir

  • simptome asemănătoare gripei (stare de oboseală, frisoane, slăbiciune musculară)
  • scăderea numărului celulor sanguine
  • simptome ale tulburărilor gastro-intestinale (greață, vărsături, diaree, senzație de gust metalic în gură)
  • insomnie
  • căderea părului

Telaprevir

  • erupții pe piele
  • senzație de mâncărime a pielii
  • scăderea numărului celulor sanguine
  • simptome ale tulburărilor gastro-intestinale (greață, hemoroizi, diaree)
  • stare de oboseală

Simeprevir în asociere cu interferon și ribavirină

  • erupții pe piele ca urmare a creșterii sensibilității acesteia la lumina soarelui
  • senzație de mâncarime a pielii
  • greață
  • dureri musculare

Sofosbuvir în asociere cu ribavirină sau sofosbuvir în asociere cu interferon și ribavirină

  • simptome asemănătoare gripei (stare de oboseală, cefalee)
  • greață
  • insomnie
  • senzație de mâncarime a pielii

scăderea numărului celulor roșii sanguine

Sofosbuvir în asociere cu ledispavir

  • cefalee
  • erupție cutanașă tranzitorie
  • stare de oboseală

Sofosbuvir în asociere cu velpatasvir

  • cefalee
  • stare de oboseală
  • greață

Dasabuvir în asociere cu ombitasvir, paritaprevir și ritonavir

  • senzație de mâncarime a pielii
  • angioedem

Elbasvir în asociere cu grazoprevir

  • cefalee
  • stare de oboseală

Glecaprevir în asociere cu pibrentasvir

  • cefalee
  • stare de oboseală

Pacienții trebuie să își anunțe imediat medicul curant în cazul în care observa apariția oricărui efect secundar.

Cum pot fi făcute tolerabile efectele secundare ale tratamentelor împotriva virusului hepatitic C?

Există o serie de lucruri pe care le puteți face pentru ameliorarea multora dintre efectele secundare ale tratamentelor împotriva virusului hepatitic C. În cazul apariției febrei sau durerilor musculare sau articulare la câteva ore după administrarea injecției cu interferon, este recomandabil ca administrarea acesteia să se facă seara înainte de culcare. De asemenea, cu 30-60 minute înainte de administrare pacientul poate să ia o doză de paracetamol sau de ibuprofen dar numai după ce a discutat despre aceasta cu medicul său curant. În cazul apariției depresiei pacientul trebuie să ia imediat legătura cu medicul curant și să discute cu acesta, deoarece poate fi necesară prescrierea unui medicament antidepresiv. De asemenea, pacientul trebuie să facă exercițiu fizic, să doarmă destul și poate încerca să practice exerciții de relaxare. În cazul în care apar probleme cu stomacul, pacientul poate să ia medicamentele în timpul mesei. De asemenea, în cazul apariției manifestărilor de greață sau diaree pacientul trebuie să se adreseze medicului pentru prescrierea unor medicamente care să amelioreze aceste simptome. Pentru ameliorarea efectelor secundare ale terapiilor împotriva virusului hepatitic C pacientul trebuie să discute cu medicul său curant înainte de a lua orice medicament.