Termeni si conditii

Bine te-am gasit! Iti multumim ca ne citesti.  Am actualizat Termenii si Conditiile  site-ului.
Te rugam sa parcurgi prevederile legate de modul incare functioneaza site-ul si felul in care avem grija ca toate datele sa fie in siguranta, si sa bifezi acceptarea lor.

HEPATITA B - Stop Hepatita
HEPATITA B 2017-09-25T12:07:12+00:00

Tratamentul hepatitei virale B

AFLĂ MAI MULT

Când trebuie să vă adresați medicului?

Adresați-vă medicului dacă apar: greață și vărsături care nu se ameliorează dupa 1-2 zile, piele sau ochi îngălbeniți, urină închisă la culoare, durere abdominală. De asemenea, dacă aveți simptome și știți că este posibil să fi fost expus la contactul cu o persoană infectată cu hepatită sau dacă ați avut contact apropiat cu o persoană infectată.

Sunați imediat medicul dumneavoastră dacă sunteți diagnosticat/diagnosticată cu hepatită virală B și suferiți de deshidratare sau oricare dintre următoarele semne de insuficiență hepatică:

  • Stare de iritabilitate exagerată
  • Tulburări ale gândirii
  • Stare de somnolență exagerată
  • Umflarea brațelor, picioarelor, mâinilor, tălpilor, abdomenului sau feței
  • Sângerare importantă din nas, gură sau rect (inclusiv dacă vedeți sânge în materiile fecale) sau sub piele
  • Îngălbenirea feței sau a ochilor.

Programați-vă la medicul specialist în Gastro-Enterologie sau în Boli Infecțioase dacă:

  • sunteți din categoriile cu risc crescut de infectare cu virus hepatitic B (de ex. dacă lucrați cu sânge sau fluide corporale sau dacă aveți parteneri sexuali multipli);
  • observați apariția simptomelor hepatitei virale B;
  • cineva de acasă a fost deja diagnosticat cu hepatită virală B;
  • partenerul dumneavoastră sexual a fost diagnosticat cu hepatită virală B;
  • ați fost mușcat/mușcată de către o persoană diagnosticată cu hepatită virală B;
  • ați fost expus/expusă la sângele sau fluidele corporale (cum ar fi spermă sau lichid vaginal, inclusiv sânge menstrual).

Diagnosticul hepatitei virale B

Medicul dumneavoastră vă va diagnostica sau nu cu hepatită virală B în baza discuției cu dumneavoastră despre istoricul de sănătate, a efectuării examenului fizic și a unor teste de sânge. De asemenea, testele de sânge efectuate pentru diagnosticarea hepatitei B vă pot fi recomandate și înainte de a vă vaccina.

Testele de sânge facilitează diagnosticarea hepatitei virale de tip B. Acestea includ:

  • Determinarea antigenelor virusului hepatitic B și a anticorpilor pe care organismul îi fabrică împotriva acestuia. Rezultatele acestor teste vor arăta dacă sunteți sau ați fost infectat/infectată cu virusul hepatitic B. De asemenea, pot să indice dacă sunteți imunizat/imunizată sau dacă aveți infecție cronică cu virus hepatitic B. De asemenea, puteți fi testat/testată și pentru identificarea materialului genetic viral (ADN VHB)
  • Determinarea altor posibile tipuri de virusuri care, de asemenea, pot să determine hepatită (virus hepatitic A, virus hepatitic C sau virus Epstein-Barr)
  • Determinarea unei posibile infecții concomitente cu virus hepatitic D (virusul hepatitic D nu determină el însuși hepatită însă se poate asocia infecției cu virus hepatitic B ceea ce face ca infecția să fie mult mai severă).

De asemenea, vor fi efectuate teste de sânge pentru a determina gradul de afectare al ficatului. Acestea includ:

  • determinarea nivelului de bilirubină, albumină, și al tipului de protrombină, acestea indicând cât de bine funcționează ficatul dumneavoastră. De asemenea, vă poate fi determinat și nivelul de colesterol.
  • determinarea nivelurilor unor enzime numite transaminaze, fosfatază alcalină și lactic dehidrogenază, acestea arătând dacă ficatul dumenavoastră este afectat sau inflamat.

În cazul în care suferiți de hepatită virală B cronică și trebuie să începeți tratamentul antiviral, medicul dumneavoastră poate recomanda efectuarea unor teste suplimentare cum ar fi examinările imagistice (ecografie abdominală, tomografie computerizată sau CT, sau imagistica prin rezonanță magnetică sau IRM/RMN) sau biopsia hepatică (prelevarea de țesut hepatic prin introducerea prin peretele abdominal a unui ac fin în ficatul dumneavoastră). De asemenea, se poate efectua din sânge determinarea nivelului unei proteine numită alfa-feto proteină, în cazul în care medicul suspectează existența cancerului hepatic. Dacă nivelul acestei proteine este mare, este posibil să suferiți de cancer hepatic.

În cazul în care ați fost diagnosticat/diagnosticată cu hepatită virală B cronică este necesar să mergeți regulat la medicul dumneavoastră. Cu ocazia acestor vizite medicul vă va recomanda efectuarea testelor de sânge care arată cum funcționează ficatul dumneavoastră și activitatea virusului hepatitic B în organismul dumneavoastră.

Tratamentul hepatitei virale B

Tratamentul hepatitei virale B depinde de cât de activ este virusul și dacă aveți factori de risc pentru apariția leziunilor hepatice de tip cirotic.

Tratamentul hepatitei virale B acute

Tratamentul hepatitei virale B acute depinde de următorii factori:

  • dacă ați fost recent infectat/infectată cu virusul hepatitic B
  • dacă aveți prezente simptomele infecției acute
  • dacă aveți infecție cronică

Dacă nu sunteți vaccinat/vaccinată împotriva hepatitei B și credeți că ați fost expus/expusă la virus trebuie să vi se administreze imunoglobulină anti-hepatitică B și apoi să vă vaccinați. Este important să vi se administreze acest tratament în primele 7 zile după ce v-ați înțepat cu un ac posibil contaminat sau în primele 2 săptămâni după ce ați avut un contact sexual presupus infectant. Eficacitatea acestui tratament este mai mare cu cât este administrat mai aproape de momentul evenimentului potențial infectant.

Dacă aveți deja apărute simptomele infecției acute, nu este de regulă necesar tratament antiviral. Simptomele se vor ameliora prin repaus fizic, alimentație echilibrată, consum de lichide în cantitate suficientă și evitarea consumului de băuturi alcolice sau a medicamentelor care pot leza suplimentar ficatul. În unele cazuri însă poate fi necesară administrarea de medicamente pentru tratamentul infecției acute dar doar în cazurile în care afectarea este foarte importantă.

De asemenea, pentru persoanele care suferă de hepatită virală B acută care prezintă greață și vărsături severe și deshidratare importantă este necesară internarea în spital pentru administrare intravenoasă de fluide.

Tratamentul hepatitei virale B cronice

Tratamentul depinde de cât de activ este virusul în organism și de riscul de a prezenta lezare hepatică importantă. Obiectivul terapeutic al tratamentului este acela de a opri lezarea hepatică și de a împiedica virusul să se multiplice, prevenind astfel evoluția bolii către ciroză sau cancer hepatic. În funcție de tipul de virus, medicul stabilește medicamentul sau o asociere de medicamente având în vedere și cantitatea de virusuri din sânge și de gradul afectării ficatului.

Scopul tratamentului hepatitei B este de a nu se mai detecta virusul în sângele persoanei infectate și ca sistemul imunitar al organismului să preia controlul asupra infecției virale.

Medicamentele folosite în tratamentul hepatitei B sunt:

Interferonul alfa

  •  Interferon alfa susține sistemul imunitar în combaterea virusului. Interferonul alfa trebuie injectat cu regularitate. Dintre tipurile de interferon alfa utilizate în prezent, pentru interferonul pegylat alfa (Interferon PEG) este necesară administrarea unei singure injecții pe săptămână. Tratamentul durează de obicei între șase și douăsprezece luni. Tratamentul cu Inteferon se utilizează doar în anumite etape de evoluție ale hepatitei virale B cronice, prin urmare nu are o aplicare foarte frecventă. Interferonul poate determina reacții adverse cum ar fi: febră, cefalee sau căderea părului. De asemenea, în unele cazuri pot să determine tulburări mentale sau pot să agraveze tulburările mentale dacă acestea există deja.

Virostatice

  • Aceste medicamente împiedică înmulțirea virusului în celula hepatică. Dintre virostatice fac parte următoarele substanțe active: Lamivudină, Entecavir și Telbivudină. Acestea sunt numite analogi nucleozidici. De asemenea, virostatice sunt și Tenofovir și Adefovir dipivoxil, care se numesc analogi nucleotidici. Dacă pacientul suferă deja de ciroză hepatică nu se poate administra interferon ci doar virostatice.

După orice tip de tratament disponibil în prezent pentru hepatita virală B, virusul hepatitic B se poate reactiva, iar semnele și simptomele bolii pot să reapară.

O categorie aparte de pacienți o reprezintă femeile gravide care descoperă în timpul sarcinii prezența virusului hepatitic sau cele care își doresc un copil. Acestea trebuie să ia legătura cu un medic infecționist pentru a afla care sunt cele mai bune opțiuni de tratament și prevenție a infectării nou născutului, pentru a se proteja de efectele bolii, atât pe ea, cât și pe copil.
Profilaxia transmiterii la nou-născut se face prin administrarea la nou-născut de HBIG (Imunoglobuline Hiperimune AntiVHB, de ex. Hepatect) o singură doză, dar și vaccinare antiVHB (de ex. Engerix B pentru copii) în primele 12 ore după naștere.
Ulterior, vaccinarea copilului se face conform recomandărilor Ministerului Sănătății.

În cazul în care afectarea hepatică este foarte importantă ca urmare a hepatitei și poate fi pusă în pericol viața pacientului, va fi necesară efectuarea transplantului hepatic. De asemenea, transplantul hepatic va fi necesar și în rarele cazuri de hepatită virală B acută cu evoluție foarte rapidă (fulminantă) aceasta fiind singura modalitate de tratament disponibilă.